samburė
Look at other dictionaries:
sâmbure — SÂMBURE, sâmburi, s.m. 1. Parte din interiorul unor fructe, cu învelişul lemnos, care conţine sămânţa; p. restr. partea moale a seminţei, care conţine substanţa germinativă. ♦ (impr.) Sămânţă. 2. fig. Parte centrală, fundamentală, esenţială a… … Dicționar Român
sấmbure — s. m., art. sấmburele; pl. sấmburi … Romanian orthography
sấmbure — sîmbure ( ri), s.m. – 1. Sămînţă moale, nucleu, partea moale a fructelor cu coajă tare. – 2. Miez, sămînţă, partea moale a fructelor cărnoase. – 3. Centru, parte interioară. – 4. Nucleu, element primordial. – 5. Nucleu de cometă. – var. simbure,… … Dicționar Român
drupă — DRÚPĂ, drupe, s.f. Tip de fruct cărnos şi zemos cu un singur sâmbure (ca vişina, piersica, pruna etc.). – fr. drupe (lat. lit. drupa) Trimis de cornel, 29.01.2004. Sursa: DLRM DRÚPĂ, drupe, s.f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (şi zemos) şi… … Dicționar Român
avocado — AVOCÁDO s.n. Fruct exotic, comestibil, de mare valoare nutritivă, având formă de pară, de culoare verde închis, cu un sâmbure mare cât o nucă la mijloc. Tăiat în jumătăţi de a lungul, se obţin un fel de barchete ce pot fi umplute cu diverse… … Dicționar Român
mezocarp — MEZOCÁRP s.n. Parte cărnoasă a unui fruct, cuprinsă între coajă şi sâmbure. – Din fr. mésocarpe. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 mezocárp s. n., pl. mezocárpuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
sâmburos — SÂMBURÓS, OÁSĂ, sâmburoşi, oase,adj., s.f. pl. 1. adj. (Despre fructe) Care are (mulţi) sâmburi. 2. s.f. pl. Grup de pomi fructiferi ale căror fructe sunt drupe. – Sâmbure + suf. os. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sâmburós … Dicționar Român
Animal X (band) — Animal x Origin Constanţa, România Genres Dance R B Rock Drum and bass House Years active 1999 now Labels … Wikipedia
diapir — diapír s. n. (sil. di a ), pl. diapíre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DIAPÍR s.n. (geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezenţa unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [pron. di a . / cf … Dicționar Român
miez — MIEZ, miezuri, s.n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spaţiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ expr. A hrăni (sau a … Dicționar Român
